Întreținerea fânețelor

Categorii: Obiceiuri

Înlocuirea covorului natural – pădure cu cel cultural – fâneață, acum câteva sute de ani, a avut ca efect nu numai mărirea biodiversității, dar a creat și dependența noului peisaj agro-pastoral de îngrijirea, prelucrarea și valorificarea acestuia de către om. Fânețele nu pot rezista mai multe sezoane fără să sufere degradări ale compoziției floristice, eroziunea solului și reapariția lăstarilor de pădure, dacă nu beneficiază de îngrijirea localnicilor prin muncile tradiționale: împrăștierea gunoiului de grajd în primăvară, curățirea fânețelor de pietre, cositul, uscatul și strânsul fânului etc.

Fertilizarea solului se face toamna sau primăvara cu gunoi de grajd și împrăștiat pe întreaga pășune folosind grebla. Substanțele nutritive sunt apoi spălate de ploaie în pământ. Pentru a evita supra fertilizarea, gunoiul se adună din nou și se îndepărtează. În același timp sunt adunate pietrele, crengile sau mușuroaiele. Fâneața este gata pregătită de cosit în vară pentru o recoltă bogată.

Un Peisaj Agro-Pastoral, reprezintă aspectul propriu pe care îl au aceste teritorii ca rezultat al combinării factorilor naturali cu cei creați de om. În aceste locuri, este atât de evident că îndeletnicirile agro-pastorale au influențat cadrul natural într-o măsură semnificativă.

Fânețele din zonă sunt suprafețe care se cosesc, preponderent manual, o dată sau de două ori în fiecare ciclu de recoltă. Aici este vorba de un habitat care a fost creat de om și care ar dispărea dacă nu s-ar utiliza sau întreține. Factorii care influențează viața unei fânețe sunt: poziția, înălțimea, forma terenului, lumina, temperatura, precipitațiile, vântul și condiția solului, dar și intensitatea folosirii agricole.

La cositul cu coasa, tăișul coasei se bate mereu cu ciocanul pentru îndreptare și se ascute cu piatra de șlefuit. Pentru ca fânul să reziste o perioada lungă, până la iarnă, iarba se conservă prin uscare. După cosire se lasă pe pământ pentru a se usca la soare și de vânt. Oamenii accelerează uscarea întorcând iarba de mai multe ori cu furcile. Apoi, fânul se adună în straturi formând frumoasele căpițe sau se depozitează direct în hodăi. Dacă animalele se întorc de la pășunat vara târziu, iarba rămasă pe terenuri poate fi consumată până la prima zăpadă.